Povești fără sfârșit

„Erați o pereche perfectă.”
„Vă sta atât de bine împreună.”
„Ne uitam la voi și vă vedeam atât de potriviți.
Și ce dracu vreți acum? Să mă pun în genunchi și să-l rog să se întoarcă înapoi? Să trăim împreună doar de dragul că voi ne vedeți o pereche perfectă? Nu suntem o pereche de cizme care ar trebui să se potrivească perfect, ci oameni cu caracter, cu personalități diferite, cu plăceri și interese diferite!
Urăsc afirmațiile stupide aruncate din afară asupra unor parteneri care au pus capăt relației lor. Viața nu se limitează la un singur om. Nu există cupluri perfecte și nici oameni perfecți fiindcă nu suntem toți făcuți la o fabrică sub același tipar.
Dacă îmi sta bine cu el/ea împreună, o să-mi stea bine și cu altul/ alta împreună! La drept vorbind, partenerul nu este o rochie sau o pereche de pantofi cu care să-ți stea bine și nici o trusă de machiaj care să te facă m-ai frumoasă. Tu ești frumos datorită felului tău de a fi, datorită acțiunilor pe care le faci și atitudinii tale față de viață. În rest sunt doar completări.
E foarte dificil să accepți un om străin în zona ta de confort. El vine la pachet cu o sumedenie de chestii străine pe care trebuie cumva să le adaptezi la tine iar pe ale tale să le adaptezi la el. În euforia dragostei, la început de relație ești gata la multe să cedezi și multe lucruri să accepți. Acomodarea care se stabilește între timp într-o relație, îți permite să reacționezi și să scoți afară tot ceea ce ai inhibat în tine până acum. În acest moment apar certurile, supărările, lupta pentru ego-ul tău. Divergența dată provoacă incomodități iar mai departe relația voastră depinde de atitudinea și reacția pe care o ia fiecare în parte. Dragostea față de o persoană este o formă de comoditate și libertate pe care ți-o oferă persoana dată.
Lipsa confortului se egalează cu lipsa siguranței, iar cum siguranța este o necesitate în viața fiecărui om, atunci când nu o simt, cuplurile ajung să se despartă. Faptul că „Tu” din afară ai ochelari roz, nu-ți oferă nici un drept să arunci ai tăi doi bănuți în relația mea. Replicile tale înguste n-ai decât să le ții pentru mintea ta îngustă.
Potrivite trebuie să fie două piese de puzzle ca la sfârșit să ne arate o imagine. Viața noastră trebuie să fie formată din istorii, la sfârșit să ne putem aduce aminte de ele. Pe patul de moarte nu o să mă gândesc la părerile voastre despre mine, dar la cum a fost viața mea până atunci, astfel istoriile fiind o parte importantă din amintirile mele.
Oamenii nu ar trebui să trăiască împreună doar de dragul poveștilor create în jur.
Părerea ta despre cum ne vedeai tu nu mă ajută la nimic, ba dimpotrivă îmi trezește dorința de ați da un pumn în față așa ca să-ți vezi de viața ta. Inutilitatea celor spuse de tine se egalează cu inutilitatea ta în viața mea.
Nu m-ai invidiați cuplurile formate în jurul vostru și nu scrieți povești (negative sau pozitive) pentru alții, altfel riscați să scăpați poveștile din viața voastră.

Mie compătimirile îmi trezesc următoarea replică: Vezi-ți de viața ta tâmpito/ule. 


P.S. Articolul dat e scris la genul feminin pentru-că așa îmi vine comod, dar, poate fi atribuit ambelor genuri.

 

Sursa foto: pinterest.com

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s