Galaxia – Centrul Sănătății Familiei

Eu foarte rar merg pe la spital, ajung acolo doar când gata știu că nu mai pot…
Cu toate impozitele plătite la timp și destul de mari, de fiecare dată aleg oricum să merg la vreun spital privat.
Dă mă rog așa suntem noi moldovenii, credem că dacă plătim o să fim deserviți altfel…mai bine..
Mentalitate tâmpită…
Problemă de sănătate…
Din mai multe recomandări am ajuns la centrul de sănătate „Galaxia” (Str. Alexandru cel Bun 54)
Mă programez cu o zi înainte la ortoped pentru ora 14.30…D-ule Olaru așa și nu ne-am mai cunoscut…

Îndrumată de mai multe surori medicale și după mai bine de 15 min. plimbată pe holurile spitalului în sfârșit ajung la destinație (doar cei care au fost la Galaxia o să înțeleagă acest lucru)…

14.05 cu dureri insuportabile în picior ajung la ușa medicului și îmi aștept ora stabilită.

14.10 min. medicul Olaru iese din cabinet și pleacă… nu-i zic nimic… Mă gândesc că poate i-o veni omului să se urineze sau să facă alte treburi în cele 20 min. pe care le mai am eu de așteptat. M-am greșit ( din spusele celor de la recepție cică era programat să asiste la o operație pentru ora 14.30)…WTF?
O precizare: În același cabinet (dacă putem să-l numim așa, o despărțitură din plastic de 2 metri înălțime care nu izolează nimic decât fața pacientului și a medicului, nici o intimitate) micuț și lipsit de culoare activează 2 medici. Un dulap, o masă și un pat, e tot de ce are nevoie un medic în ăia 2 metri pătrați pentru a consulta pacienții. Un fel de comoditate în exces, dacă stai pe pat ajungi și la masă și la dulap și la ușa de la intrare.
IMG_20190302_105409_HDR
Pentru ora 14.30 în același „cabinet”  la al doilea medic, este programat bătrânelul de mai jos (poză anexată).
14.50 medicul Olaru nu s-a mai întors, în schimb a venit cel de-al doilea medic care la 14.30 trebuia să-și primească deja pacientul.

Între timp, rândul de la ușă atingea deja numărul de 6 persoane, fiecare programat la o anumită oră, care în fine nu trebuia să depășească ora 15.00

Și după cum la moldoveni peste tot se face rând iar rându-i sfânt, s-a cam uitat de programare și am încercat să trecem la medic după cum au ajuns fiecare. Pentru că în orice „Rând” există vreo cucoană, care face isterică și crize de nervi, că ea e venită de dimineață prin spital sau că e programată cu câteva zile înainte, am convenit cu toți de bun augur și din priviri, să o lăsăm pe cretină să treacă înainte pentru a nu face convulsii.
În fine, fiecare venind cu o problemă pe care era concentrat, nu mai avea chef de ceartă și cu ea.

15.15 veni rândul meu, intru fără programare, mi se face consultație și sunt trimisă la radiografie.

Cele 3 ore de stat în rând la radiografie au c-am trecut greu. Timp în care rândul infinit de lângă ușă nu se mai termina, oamenii tot veneau și plecau înfuriați, oameni programați cu câteva săptămâni înainte la care rândul așa și nu a ajuns, oameni care se programau la radiografie pentru minim o săptămână înainte. În acest timp reușești nu numai să mori și să fii îngropat, dar, boala pe care o ai poate să agraveze și radiografia aia să nu te mai salveze de la nimic.
Am reușit să trec într-o zi doar pentru că uneori mutra asta a mea mă salvează…. Chiar dacă am așteptat multe ore în rând, am trecut înaintea multora de acolo…am fost chemată de medic personal… :)) „Da ce aștepți aici așa frumos? ia dă foița încoa”
Mă întreb acum:
cum o fi în spitalele de stat dacă în cele private programul nu este respectat?
– cum reușesc oamenii să se trateze la timp dacă rândurile sunt infinite?
– câte ore/zile ești nevoit să aștepți la ușa medicului pentru o consultație?
– la ce ajută polița de asigurare?
–  majorarea salariului o să schimbe cu adevărat ceva în țara asta sau noi trebuie să lucrăm la mentalitate?
-noi ca țară, o să progresăm vreodată?
-dacă la moment situația este atât de critică în țară, ce se va întâmpla atunci când din cele 71 de spitale vor rămâne doar 19? Ce fel de reformă e aceasta?
46072375_2468055103234684_2667488171889000448_n
P.S Ce se întâmplă când oamenii stau și așteaptă în zadar în rând? încep să discute.
Dnul de mai jos a venit cu dureri de spate… El zice că a lucrat peste 20 de ani ca paznic la o întreprindere. Lucrează 14 ore în picioare pe podea de ciment ( beton). În acești 20 de ani nu prea a ajuns la medic. Serios, îmi spune că e din cauza medicamentului foarte ieftin pe care la descoperit cu câțiva ani în urmă și pe care îl cunosc toți medicii dar nu spun de el, fiindcă tratează multe boli și astfel ei nu vor avea bani în buzunar. El zice că de 5 ani datorită acestui medicament nu a avut nici o boală dar acum se simt consecințele muncii sale obositoare. Cu seriozitate în ochi și nedumerit de zâmbetul meu mă întreabă dacă am un pix și o foaie…Își scoate ochelarii și cu o concentrare maximă începe să adune cuvintele pe foaie, îmi scrie denumirea medicamentului și cum se administrează. Cu aceiași nedumerire în ochi mă privește de după ochelari și îmi zice că notează și numărul în caz că am nevoie și nu memorizez cum se bea medicamentul minune.
Mă uitam la el și îl vedeam atât de încrezut și mândru pentru fapta făcută că nu m-am abținut să nu-i mai fac un zâmbet.
Nedumerit nenea de zâmbetele mele, se vedea că nu are încredere în tinerii de azi pe care tot ce-i interesează sunt telefoanele mobile și prostiile de pe internet. 
În fine, atârnarea medicilor față de pacienți este foarte bună, amabili și drăguți așa, vorbesc foarte atent și sunt dispuși să-ți răspundă la orice întrebare…dar organizarea lasă de dorit iar programul nerespectat mă face să nu mai apelez pe viitor la ei.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s