Ecoul bătrâneții

Am găsit acest articol într-o arhivă foarte veche în care nu am mai umblat de ani buni. E scris în 2012, ultimul an de facultate, fiind și o perioadă foarte dificilă din viața mea. Eram într-o relație în care implicasem prea multe emoții dar fără rezultate,  familia mea trecea prin al doilea divorț cu aplicarea abuzului fizic, rezultatele la facultate au început să se înrăutățească brusc iar relația cu colegii nu era deloc frumoasă. Făceam facultatea de psihologie, zilnic înconjurată de așa numiții „specialiști” la care trebuie să apelezi în perioade dificile iar eu eram într-o depresie totală, mereu cu gânduri suicidale. Totul era atât de vizibil dar absolut nimeni nu m-a întrebat niciodată „cum te simți? ce s-a întâmplat?”… Eram pe cale să cedez…dar…iată ce scriam pe atunci…

photo_2018-01-10_20-35-01 Citește în continuare „Ecoul bătrâneții”